Când ţi-ai dat seama că trebuie să te desparţi de prima ta dragoste fotbalul, pentru că te-ai îndrăgostit de teatru?
Mihai Bendeac: Când am citit o carte primită de la tatăl meu. Se numea "Carte despre Toma Caragiu". Am citit-o pe nerăsuflate de 3-4 ori. Îmi găsisem destinul şi idolul în aceeaşi zi.
În liceu erai deja vedetă datorită preocupărilor tale artistice. Pe unde îţi cultivai talentul în acea perioadă?
M.B.: E mult spus vedetă. Toţi eram vedete în felul nostru. Am creat prima trupă de teatru din liceul A.I.Cuza. În clasa a 9-a am făcut împreună cu nişte colegi "Jocul de-a vacanţa". Dura trei ore cu pauză!!!
Cum te strigau colegii? Ai avut vreo poreclă?
M.B.: În orice caz, foarte puţine persoane îmi spun Mihai. Toată lumea îmi spune Mişu sau Bendeac. Porecle nu-mi amintesc să fi avut. În schimb am pus porecle colegilor de nenumărate ori. Aş vrea să-mi găsească şi mie cineva o poreclă!
Şi-ai exersat vreodată talentul artistic în timpul orelor de curs?
M.B.: Oh,da! Împreună cu fostul meu coleg de bancă, Filipescu, făceam parodii după festivalul de la Mamaia, improvizam tot felul de tâmpenii şi multe altele. Ah, şi îmi foloseam talentul să fiu cât mai simpatic şi să nu rămân corijent la ştiinţele exacte şi latină!
şžtiu de asemenea că erai un cititor înrăit. Mai citeşti? Ce gen de literatură te atrage?
M.B.: Citeam ce apucam. Am citit o carte în adolescenţă de vreo 15 ori. E vorba de "Singur pe lume" de Hector Malot. "În copilărie am plâns citind "Cuore inimă de copil" sau am râs sănătos savurând schiţele lui Sântimbreanu. De la un punct încolo am citit multă literatură de specialitate. Cărţi biografice despre actori, regizori.
Ai terminat Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică cum ai descrie facultatea aceasta? Pentru cine e şi cine ar fi mai bine să se abţină să dea examen?
M.B.: Eu nu pot spune că am absolvit Facultatea de Teatru şi Film ci, mai degrabă, Institutul Gelu Colceag. E un genial profesor de actorie. Altminteri, şcoala de teatru nu înseamnă, în primul rând, o perfectă anticameră pentru telenovele. Cât despre examen, poate încerca oricine dar îi sfătuiesc pe părinţi să nu vadă în copiii lor ce vor sau ce şi-au dorit ei cândva. Le poate distruge viaţa!
Care e după părerea ta definiţia corectă a unui actor talentat: 99% moştenire genetică şi restul instrucţie sau cât mai multă instrucţie şi ceva date naturale?
M.B.: Instruire, ca actor, înseamnă a căpăta ce mie îmi place să numesc "bun simţ artistic" sau, dacă vreţi, "bun gust artistic". Asta face diferenţa între un amator şi un profesionist. Însă talentul este esenţial. Fără talent poţi să te dai peste cap şi să-ţi dai foc la părul din nări. Degeaba!
Cum ai intrat în rândul Mondenilor?
M.B.: În urma unei probe. S-a nimerit să iasă o echipă de patru actori care funcţionează bine. În orice caz, acest show nu ar fi fost niciodată ce este acum dacă nu ar fi existat regizorul George Dogaru. Nu spun asta pentru ca mi-e prieten, dar e genial!
Cum te simţi în pielea lui Traian Băsescu?
M.B.: Oare cum s-ar simţi Traian Băsescu în pielea mea? Cred că ar fi mai interesant aşa"¦ Ca personaj însă, Băsescu îmi oferă multe nuanţe. Poate fi tare savuros. Comicul rezultă din asocierea unor vicii comune oamenilor "din popor" cu cele ale deţinătorului celei mai înaltă funcţii în stat.
şži"¦ în pielea ta cum te simţi?
M.B.: De cele mai multe ori excelent. Aş schimba lucruri la mine şi, de ce să nu recunosc, aş apela un pic şi la chirurgia estetică pentru câteva retuşuri. Asta apropo de înveliş. Altminteri, miezul e bun şi savuros"¦ Mă laud singur! Narcis!
Bănel e un personaj savuros, studiindu-l şi interpretându-l atât de mult timp, ai avea vreun sfat pentru Bănel Nicoliţă?
M.B.: Bănele, orice-ai face, nu te schimba! Pentru nimic în lume! Eşti un model pentru mulţi copii şi asta e bine.
Ai demonstrat că nu există ţigani, români, evrei, musulmani, gay, lesbiene, heterosexuali, indieni, negrii, albi. Există Oameni. Si tu eşti Om. Jos pălăria. Respect!
Ce ne poţi spune despre personajele pe care le vei interpreta în noul sezon? şžtiu că sunteţi secretoşi, dar spune-ne în mare atât cât să-i faci pe fani să aştepte reîntoarcerea voastră cu sufletul la gură.
M.B.: Eu, fiind şi "ăla cu scenariile" în trupa asta, i-am tot interogat pe colegi ce personaje să mai scoatem la înaintare. şži au venit cu propuneri foarte faine. Eu personal o să-i aduc în lumina reflectoarelor pe Moroşanu "Moartea din Carpaţi", transsexuala Naomi sau Cătălin Botezatu. Dragoş va intra în pielea lui Mitică Dragomir, Puiu Iordănescu, Paul Păcuraru, Regele Mihai. Fetele vor ataca o nouă gamă. Elena Băsescu, Ramona Bădescu, Ana Maria Prodan. Alături de ele, vor reveni în forţă Mircea Solcanu, Valentin Stan, Poponetz, Simona Senzual, Becali, Vanghelie şi toţi ceilalţi. Avem şi multe rubrici noi, apropo.
Între timp, până reveniţi pe micile ecrane, pe unde te mai poate vedea lumea jucând?
M.B.: Televiziunea m-a furat atât de tare încât nu am mai repetat la teatru de mult timp. Însă voi reveni cu un spectacol în regia lui Horaţiu Mălăele,"O noapte furtunoasă", la Teatrul de Comedie, alături de Tudor Chirilă, şžtefan Bănică Jr., Mirela Zeţa. Apoi, vor urma şi alte nebunii! Sper că se vor relua şi alte spectacole de la Comedie, pe afişul cărora figurez.
şžtiu că visul tău e să ajungi cel mai bun om de televiziune din România. Poţi să detaliezi puţin? Ce ţi-ar plăcea să faci mai exact?
M.B.: Am o nouă obsesie. Să fac live! Mă culc şi mă trezesc gândindu-mă la asta. Îmi doresc ca din toamnă să schimbăm macazul şi să trecem la un show live de divertisment. Ar fi singurul din România. Aş vrea de asemenea să fac şi altceva în paralel cu asta, un talk-show, ceva în care să mă simt liber.
Eşti critic cu tine însuţi?
M.B.: Nu îndeajuns!
Ce îţi reproşezi cel mai des?
M.B.: Că nu ştiu să-mi gestionez viaţa privată.
Pentru ce te feliciţi?
M.B.: Pentru că ştiu să-mi gestionez viaţa profesională.
În curând va fi ziua ta de naştere, cum ai de gând să sărbătoreşti?
M.B.: Nu-mi sărbătoresc niciodată ziua de naştere. Detest să fac asta.
Te aştepţi la un anumit cadou?
M.B.: As vrea să primesc un impresar şi pe cineva îndeajuns de nebun încât să mă lase să-mi fac de cap printr-o televiziune.
Sursa: Oblique Magazin, 25 februarie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu