"Fostul meu sef, fostul presedinte al Clubului Roman de Presa (CRP), fostul redactor sef/director al ziarelor Adevarul si Gandul imi face onoarea nesperata a unei recenzii pline de talent la marfa cu Udrea. Redau, pentru placerea lecturii unui text profund, exclusiv pasajul care ma priveste direct.
“Un cretinet, altfel jurnalist cu funcţie, sloboade pe blog un puhoi de vulgarităţi noroioase, înjurături, insulte, obscenităţi, între care cele mai puţin fetide sunt fă! şi hai sictir!, la adresa ministrului Turismului, Elena Udrea. Nu e nici o umbră de pamflet, de talent, de estetică a urâtului acolo, e doar revărsarea de sine a unui caracter josnic, care se consideră „curajos“, „verde-n faţă“, campion la „i-a zis-o!“ Tragedia e că îl consideră şi alţii, prea destui.”
Omul care a introdus in premiera cuvantul filosofico-abisal MUIE in editorialistica de top din Romania e revoltat ca ar putea fi considerat pe nedrept coleg cu mine si-i dreptul lui sa se simta cum considera potrivit. La fel cum e dreptul meu sa ma intreb daca - din momentul in care m-a prezentat fiului sau drept “unul dintre cei mai mari jurnalisti in viata” si pana astazi - mi-a pierit mie iscusinta scrisului sau i-au crescut lui exponential criteriile.
Dat fiind ca, probabil, doar istoria presei ne va scoate din aceasta dilema, eu raman acelasi admirator al calitatii scriiturii lui Cristian Tudor Popescu, dar ma intorc, dupa scurtul intermezzo intelectual, printre tonomatele mele din imaginea de mai sus. Oameni nu atat de daruiti de Dumnezeu cu inspiratie, dar care nu se retrag de pe post motivand implicarea politica a patronului ca sa aiba unde se-ntoarce pe mai multi bani in sezonul viitor. Si care, poate tocmai de asta, n-au cateva sute de mii de euro cash deoparte ca sa puna bazele unui nou cotidian.
Un actual cretinet lipsit de talent"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu