Membrul fantoma reprezinta o forma particulara a tulburarilor de sensibilitate la amputati si consta in falsa perceptie a segmentelor corporale care lipsesc. In aceste impresii complementare ale amputatiilor, fantoma se manifesta ca o prelungire a bontului, fie la locul ocupat de membrul amputat, fie ca sufera unele deplasari. Oricum, fantoma urmeaza miscarile bontului, ca si cum segmentul lipsa ar continua sa existe. Uneori, invalizii afirma chiar ca pot executa anumite miscari voluntare cu ea. Alteori, ei acuza la nivelul segmentelor lipsa dureri importante si rebele la orice tratament.
Mecanismul fiziopatologic al acestei senzatii particulare a fost studiat de multi autori, incepand cu Queniot, Charcot, Lhermitte si continuand cu Leriche, Sliosberg, Cronholm, Kiliarovschi, Bogoslavski, Kilenov, Askundov si Klikov. La noi in tara, problema a fost studiata de Grigorescu, Baciu si Popescu. Dupa studiul acestora din urma, 94% dintre invalizi au prezentat sau mai continuau sa prezinte senzie de membru fantoma (89% la membrul inferior si 99% la membrul superior). Senzatia de membru fantoma a aparut numai la invalizii amputati peste varsta de 9 ani; in 85% din cazuri, imediat dupa interventia chirurgicala, in 14% in primele 3 luni, si in 1% intre a 3-a si a 6-a luna.
Formele de manifestare sunt total deosebite la membrul superior fata de cel inferior. Cea mai frecventa forma de manifestare a membrului fantoma la invalizii cu lipsa membrelor inferioare este aceea a senzatiei de miscari involuntare si furnicaturi in degete (in special in haluce), in calcai si la nivelul boltii externe. Senzatia de fantoma este cu atat mai complexa, cu cat nivelul amputatiei este mai jos. Durerea apare numai in 30% din cazuri. Formele de manifestare ale membrului fantoma la invalizii cu lipsa membrelor superioare sunt mult mai variate. Invalizii isi simt degetele permanent in semiflexie, uneori cu unghiile infipte in carne; unii afirma ca degetele sunt fixe, altii ca pot executa anumite miscari voluntare cu degetele lipsa.
S-a afirmat ca membrul fantoma ar avea origine pur psihica, centrala, intrind deci in cadrul nevrozelor de obsesie, sau una pur periferica, prin cauze locale, cum ar fi iritarea filetelor senzitive prinse in cicatricea bontului. Fantoma nu poate fi insa o creatie pur cerebrala si dovezi categorice arata contributia factorilor periferici (neuroglioamele, existenta cicatricelor retractile, forma conica a bonturilor, prezenta osteofitelor si keratozelor) in fiziopatogenia ei. Fantoma nu poate fi insa nici o creatie pur periferica si ea nu s-ar produce daca nu ar exista imprimata in creier "imaginea corporala de sine". Aceasta imagine este in ultima analiza rezultatul, urma care ramane impregnata in scoarta prin activitatea reflexelor conditionate. Localizarea proceselor nervoase in diferite straturi ale scoartei, stabilizarea raporturilor dintre structura portiunilor superioare ale sistemului nervos central si functiile lor, toate acestea se integreaza in cunoscutul principiu pavlovist al "raportarii dinamicii la structura". Impregnarea corticala a imaginii de sine se realizeaza numai un timp oarecare. De aceea, invalizii care au fost amputati sub varsta de 9 ani nu cunosc senzatia de membru fantoma, desi prezinta toate conditiile periferice necesare producerii ei.
Bibliografie: "Semiologia clinica a aparatului locomotor" - Conf. dr. docent Clement C. Baciu
Se afișează postările cu eticheta medicina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta medicina. Afișați toate postările
duminică, 26 octombrie 2008
vineri, 17 octombrie 2008
www.olteniteanul.ro
Dr. Raed Arafat, subsecretar de stat in Ministerul Sanatatii Publice, intr-o recenta declaratie ne informeaza despre situatia din sistemul sanitar romanesc unde medicii se folosesc atat de sptitalele publice cat si de clinicile private pentru a-si desfasura activitatea. Strategia de resurse umane a Ministerului va trebui sa fie gata pana la sfarsitul lunii noiembrie, strategie care va stabili si daca medicii vor putea lucra in paralel sau vor trebui sa aleaga intre cele doua tipuri de institutii. Potrivit lui Arafat, cel mai probabil medicii vor fi pusi sa aleaga intre cele doua joburi.
Ministrul Sanatatii, dl. Eugen Nicolaescu, a declarat ca punctul de plecare in elaborarea strategiei il constituie reclamatiile inaintate de catre colegii medicilor si mai putin de la pacienti: “Medicii isi parasc colegii fie ca stau degeaba, fie ca se duc in timpul programului sa lucreze la privat.”
Acum se practica un sistem mixt: medicii lucreaza la stat, isi iau ciubucuri si spagi la greu, unii iti conditioneaza actul medical de primirea acestor “atentii”, altii incep niste investigatii in spital, chiar si unele tratamente, iar apoi esti chemat la cabinete particulare sau clinici private pentru a cotiza si acolo. Este drept, la clinicile private poate exista aparatura inexistenta in spitalele de stat, dar de cele mai multe ori esti chemat la simple analize si/sau investigatii ce pot fi efectuate la alte cabinete in afara de cele indicate la un pret mult redus in conditii similare de calitate. In spitalele de stat, in special in cele din marile orase, exista destula aparatura buna. Medicii sunt foarte multumiti, folosesc aparatura statului iar ei primesc “foloasele”. Cred ca medicii prefera acest sistem mixt deoarece le permite sa-si scoata banii primiti prin spitalele de stat la suprafata, declarand ca i-au primit la cabinetele particulare. As adauga si oboseala ce se acumuleaza in munca medicilor care dupa ce au terminat garzile in spitalele de stat pleaca la privat ca sa-si continue munca, deci calitatea serviciilor medicale catre pacienti are serios de suferit!
Daca s-ar practica un sistem distinct intre public si privat, atunci medicii vor fi obligati sa-si aleaga: ori medic la stat sau la clinici/cabinete private. In sistem privat, medicii vor fi avantajati de salarii mai mari, de aparatura noua si performanta, de spatii adecvate pentru desfasurarea activitatilor, de un mediu propice desfasurarii activitatii medicale. Principalele dezavantaje vor fi lipsa de pacienti, deoarece serviciile medicale sunt scumpe si foarte putini isi vor permite un serviciu complet la o clinica particulara. Aici putem discuta si de redusa raspandire a asigurarilor medicale private; putem adauga si lipsa “atentiilor”, deoarece pacientul plateste la casierie sau la receptie, nu mai plateste medicului. Multi veti spune ca pacientul e avantajat la privat ca i se respecta ora la care este programat, insa, deocamdata e la fel de multa dezordine ca si la stat. Poate singurul avantaj este acela ca personalul isi va trata pacientii cu mai mult respect decat in spitalele de stat.
In sistemul de stat, vor ramane cei cu grade universitare si cei mai tineri, rezidentii. Pe termen mediu si lung, daca nu se raspandesc asigurarile medicale private, tot spitalele de stat vor fi preferate de catre medici.
O alta problema ar fi diferentierea platilor intre medici dupa performante, dupa numarul de pacienti tratati sau dupa numarul de cazuri medicale rezolvate favorabil. Si aici trebuie sa fie o delimitare clara intre medicii muncitori, dar fara a-i supra-aglomera si intre medicii alungatori de pacienti, pentru care leafa e singurul beneficiu si scop.
Cred ca sunteti de acord cu mine ca exista destui medici de nota 10, care isi fac timp sa-si vada pacientii, le ofera consulatii de calitate, tratamente de calitate, iti raspund la telefon cand ai probleme si nu iti conditioneaza actul medical de prezenta unui anumit pliculet sau de continutul acestuia. La fel, sunt medici fara talent, medici nesimtiti sau spagari!
Ministrul Sanatatii, dl. Eugen Nicolaescu, a declarat ca punctul de plecare in elaborarea strategiei il constituie reclamatiile inaintate de catre colegii medicilor si mai putin de la pacienti: “Medicii isi parasc colegii fie ca stau degeaba, fie ca se duc in timpul programului sa lucreze la privat.”
Acum se practica un sistem mixt: medicii lucreaza la stat, isi iau ciubucuri si spagi la greu, unii iti conditioneaza actul medical de primirea acestor “atentii”, altii incep niste investigatii in spital, chiar si unele tratamente, iar apoi esti chemat la cabinete particulare sau clinici private pentru a cotiza si acolo. Este drept, la clinicile private poate exista aparatura inexistenta in spitalele de stat, dar de cele mai multe ori esti chemat la simple analize si/sau investigatii ce pot fi efectuate la alte cabinete in afara de cele indicate la un pret mult redus in conditii similare de calitate. In spitalele de stat, in special in cele din marile orase, exista destula aparatura buna. Medicii sunt foarte multumiti, folosesc aparatura statului iar ei primesc “foloasele”. Cred ca medicii prefera acest sistem mixt deoarece le permite sa-si scoata banii primiti prin spitalele de stat la suprafata, declarand ca i-au primit la cabinetele particulare. As adauga si oboseala ce se acumuleaza in munca medicilor care dupa ce au terminat garzile in spitalele de stat pleaca la privat ca sa-si continue munca, deci calitatea serviciilor medicale catre pacienti are serios de suferit!
Daca s-ar practica un sistem distinct intre public si privat, atunci medicii vor fi obligati sa-si aleaga: ori medic la stat sau la clinici/cabinete private. In sistem privat, medicii vor fi avantajati de salarii mai mari, de aparatura noua si performanta, de spatii adecvate pentru desfasurarea activitatilor, de un mediu propice desfasurarii activitatii medicale. Principalele dezavantaje vor fi lipsa de pacienti, deoarece serviciile medicale sunt scumpe si foarte putini isi vor permite un serviciu complet la o clinica particulara. Aici putem discuta si de redusa raspandire a asigurarilor medicale private; putem adauga si lipsa “atentiilor”, deoarece pacientul plateste la casierie sau la receptie, nu mai plateste medicului. Multi veti spune ca pacientul e avantajat la privat ca i se respecta ora la care este programat, insa, deocamdata e la fel de multa dezordine ca si la stat. Poate singurul avantaj este acela ca personalul isi va trata pacientii cu mai mult respect decat in spitalele de stat.
In sistemul de stat, vor ramane cei cu grade universitare si cei mai tineri, rezidentii. Pe termen mediu si lung, daca nu se raspandesc asigurarile medicale private, tot spitalele de stat vor fi preferate de catre medici.
O alta problema ar fi diferentierea platilor intre medici dupa performante, dupa numarul de pacienti tratati sau dupa numarul de cazuri medicale rezolvate favorabil. Si aici trebuie sa fie o delimitare clara intre medicii muncitori, dar fara a-i supra-aglomera si intre medicii alungatori de pacienti, pentru care leafa e singurul beneficiu si scop.
Cred ca sunteti de acord cu mine ca exista destui medici de nota 10, care isi fac timp sa-si vada pacientii, le ofera consulatii de calitate, tratamente de calitate, iti raspund la telefon cand ai probleme si nu iti conditioneaza actul medical de prezenta unui anumit pliculet sau de continutul acestuia. La fel, sunt medici fara talent, medici nesimtiti sau spagari!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)