Oare?
poezie [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de matei toni [agapephoenix ]
2001-11-21 | |
Noapte, sublim - nu?
Apar eu - apari şi tu...
Cu ce ne putem asemăna, altceva decât
Doi luceferi printre mii de alţi luceferi.
În acest sâmbure de noapte, noapte de foc
Noi doi, veşnicia dragostei noastre am înscris.
În aceste nopţi, arzător de friguroase,renaşte iubirea.
Rotocoale de nori ne umplu văzduhul visători
Pereţii timpului, uşor, uşor se suprapun.
Din cioburi de viaţă se iveşte marele albastru.
Ploaia, înveşmântată ca o ninsoare de stele
Luminează verdele talisman al pădurii,
Risipeşte trecutul în ţăndări de viitor
Luminând din nou bolta nopţilor de vară,
Aici apar şi sufletele noastre, mici, mici...
Rătăcesc în mireasma naturii;
Natura, martora iubirii noastre înflăcărate.
Dragostea noastră ar putea să ardă până şi focul.
Până şi focul? Curajos gând... Dragostea noastră?
OARE?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu