Cine aduce tava cu jaratic?

Se vede oare o luminita la capatul tunelului crizei? Daca ar fi sa ne luam dupa discursul rostit cu relativ aplomb de premierul Boc in replica la acuzele aduse de opozitie in motiunea de cenzura, asa este! Asta dupa ce a dat cu cea mai intunecata vopsea pe guvernarea „iresponsabila” a predecesorilor sai si fostilor aliati, liberalii. Cabinetul Tariceanu este facut responsabil de atingerea la finele anului 2008 a unui deficit bugetar de 5,4% din PIB si, implicit, de declansarea procedurii de deficit excesiv impotriva Romaniei. Proasta gestiune a banului public si cheltuiala a aproximativ patru miliarde de euro in ultimele trei luni de mandat ii fac astazi, in viziunea dlui Boc, pe liberalii condusi de Tariceanu vinovati de toate relele abatute asupra Romaniei. Deci, ingrijorat peste poate, dl Boc ne sperie cu amenintarea pierderii celor patru miliarde de euro din Fondul de Coeziune al UE destinate finantarii proiectelor din infrastructura de transporturi sau de mediu. De parca gasirea cu anasana a unor vinovati este esentiala pentru evolutia din prezent si din viitor a economiei romanesti, seful Executivului apasa cu inversunare pe pedala culpabilizarii maxime a fostilor guvernanti. Modus operandi politic uzat si rasuflat folosit de toate guvernele si in toate timpurile. Doar asa, ca sa li se para ca ele nu sunt vinovate. Nu foloseste nimanui si nu rezolva nicio problema un asemenea subterfugiu. In mod cert, singurul rezultat este bagarea in ceata a romanului de rand caruia pasareasca finantistilor le este straina si care nu stie decat de teama pentru salariu, loc de munca sau rate la credit. Nu amenintarea cu pierderea celor patru miliarde de euro ar trebui sa fie cosmarul Executivului, ci lipsa de masuri hotarate si eficiente menite a reduce cheltuielile publice. Balbele penibile si improvizatiile numite pompos „Program anticriza” nu au produs pana acum decat nemultumire si frustrare in mediul de afaceri si o imensa vrajba intre diversele categorii socioprofesionale din domeniul bugetar. Protestele in strada s-au inmultit, ultima manifestatie, marsul organizat de BNS in Bucuresti, este inca o dovada.

Dupa ce s-a razboit si se mai razboieste cu dascalii, cu functionarii publici, cu personalul sanitar, cu magistratii, ce mai... cu toata lumea, Guvernul pare acum ca vrea sa-si puna in cap si pe militari, taindu-le din sporuri. Soldatii si gradatii cu contract spun ca prefera sa-si dea demisia. Ramanem fara armata de profesionisti?


Doar nu mai avem o stransura de racani adusi cu arcanul la oaste. In fond, la ce ne mai trebuie noua armata? Porumb de strans nu prea exista, minele se pun in conservare una dupa alta, santierele nationale nu se mai fac, iar autostrazile ni le construiesc pe bani muuulti strainii si „regii asfaltului autohtoni”, vremurile in care „oastea tarii” construia cu devotament si sudoare socialismul s-au dus! Astazi, Cenusaresei in alocari de la buget, Armatei Romane, nu-i ramane decat sa lupte si sa moara eroic in teatre de operatiuni straine. Asa, ca sa mai salveze din onoarea neamului! Pornind de la afirmatia naucitoare: „actiunile Guvernului incep sa-si arate efectele (benefice)”, oricat m-as stradui sa gasesc o legatura cauzala intre acestea si firavele evolutii pozitive din economie, nu pot decat sa constat ca ele sunt in cea mai mare parte fortuite. Da, a scazut deficitul de cont curent, au crescut exporturile si au scazut importurile. Cursul de schimb s-a stabilizat, temporar. Incasarile la buget au fost mai bune in luna aprilie. Daca pot pune pe seama accesarii imprumutului extern un oarecare reviriment al investitiilor straine si o relaxare a politicii monetare a BNR, nu pot sa cred ca introducerea impozitului forfetar, inasprirea fiscalitatii prin largirea bazei impozitare au adus la buget mai multi bani. Nici macar de frica! Mai curand inclin sa cred ca amenintarea crizei a functionat ca un regulator al consumului de bunuri importate si ca, sub constrangerile legilor implacabile ale pietii concurentiale, economia reala, cata mai exista, reuseste timid sa se adapteze mediului ostil si sa supravietuiasca. Daca Guvernul actual nu este capabil sa foloseasca acest moment de rascruce pentru a drege din greselile facute in cei 20 de ani de tranzitie chinuita si a pune pe baze mai sanatoase evolutia economiei romanesti, trebuie sa plece sau, printr-un miracol, sa devina competent si eficient, peste noapte.

Din pacate, suntem departe de lumea basmelor in care gloaba, dupa ce a mancat o tava de jaratic, s-a transformat in trapas fermecat. Sa incercam totusi... Cine aduce tava cu jaratic?