Cade padurea, dispare parcul, se aduna praful, dispar fondurile… asa Gogule, sa ne uitam de departe, sa spunem “tara de hAhAT, frate!” in gand sau in gura mare - in linistea dormitorului, sa ne crucim si sa ne vaitam. Ne uitam cum se pravalesc toate sub picioarele noastre si noi… ne scandalizam in tacere.
Nu cred in revolutii, in dat cu bolovanu’ in geamul masinii cu PMB la numar, nu cred in cocktail-uri tip Molotov asezate violent pe aerele conditionate ce orneaza cladirile primariilor din toata tara asta frumoasa…
Cred in rumoare, cred in oamenii care misca ceva, cred in putinii ziaristi ce au inca spatele drept si scriu despre combinatii “no matter what”, cred in blogosfera care arata cu degetul, cred in idealistii ce-si pun saci de gunoi in portbagaj si, in loc sa relaxeze fundul, se apuca sa stranga gunoaiele altora.
Dar… stii ceva? In ritmul asta, in atmosfera asta relaxata, cu lipsa asta de chef… toti astia care mai miscam ceva nu facem altceva decat sa incetinim deznodamantul.
Ajunge? Nu, nu cred. Dar chiar si asa… macar facem ceva. Poate nu ce trebuie. Poate nu deajuns.
Dar macar unii fac ceva…
vedeti aici de pe blogul lui cabral
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu