()
Agenţii de poliţie rutieră detaşaţi pe litoral s-au confruntat, vineri seara, cu o situaţie mai puţin obişnuită, după ce au oprit în trafic un autoturism BMW, la volanul căruia se afla un bărbat în vîrstă de 25 ani. Poliţiştii spun că, în jurul orei 23.30, au observat în trafic, în zona hotelului Rex din staţiunea Mamaia, un autoturism BMW care făcea slalom printre celelalte maşini. Ei au trecut imediat la urmărirea autoturismului, care a fost oprit după mai puţin de jumătate de kilometru. În momentul în care i-au solicitat şoferului să se legitimeze, oamenii legii au avut parte de o surpriză de proporţii. Şoferul care conducea cu viteză autoturismul în staţiune avea ambele mîini amputate de la nivelul antebraţelor. Agenţii de poliţie nu îşi explică modalitatea prin care şoferul reuşea să ţină volanul sub control, cu atît mai mult cu cît nu avea nicio proteză sau dispozitiv adaptor care să-l ajute. După ce s-a legitimat, oamenii legii au aflat că şoferul este Aurel Coteanu, din Năvodari şi are 25 ani. Bărbatul a fost supus testului alcool cu aparatul Drager şi s-a constatat că era şi sub influenţa alcoolului. Şoferul a fost condus la Spitalul Judeţean, unde i-au fost recoltate probe biologice de sînge pentru determinarea alcolemiei. Oamenii legii i-au întomit dosar penal pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice.
http://www.telegrafonline.ro/1184533200/articol/31198/cu_miinile_amputate_facea_slalom_cu_un_bmw-p2.html#com
cand ma plictisesc..... cel mai bun lucru ca sa scap de plictiseala..... e sa va plictisesc si pe voi
joi, 6 noiembrie 2008
duminică, 26 octombrie 2008
Protezele bionice în recuperarea amputatiilor de membre

Amputatia este una din cauzele majore de infirmitate permanentã a bolnavului dupã operatie si este frecvent asociatã cu anxietate, izolare si stãri depresive care pot conduce la schimbarea comportamentului în familie si în activitatea socialã. Ultimele progrese în domeniul recuperãrii functionale sunt tehnicile de amputatie cu osseointegrare si protezele bionice. Mâna bionicã a fost prezentatã oficial la al 12-lea Congres Mondial al Societãtii Internationale de Protezare si Ortezare (ISPO) care s-a desfãsurat la Vancouver - Canada, la începutul lunii august 2007. Astãzi, firma constructoare Touch Bionics - Scotia, si Ortotech - România oferã un sistem complet nou de protezare a membrului superior, începând de la lipsa unui singur deget pânã la proteza pentru dezarticulatia umãrului.
Societatea Ortopedicã de Protezare si Ortezare - ISPO România, ca for stiintific, este preocupatã, în cadrul unui proiect pe termen lung, de introducerea progresului tehnologic în centrele de protezare din tara noastrã. Într-un articol publicat anterior ("Viata medicalã" nr. 9 din 2 martie 2007) au fost expuse progresele obtinute în tehnicile chirurgicale de amputatie cu osseointegrare; în acest numãr prezentãm si progresele în tehnicile de protezare. (...)
Prof. dr. Gheorghe PANAIT,
kt. Laurentiu BÃNICÃ,
dr. Bogdan ANDREI,
AMR - Societatea Ortopedicã de Protezare si Ortezare ISPO-România
diabetul te lasa fara picior
Ulceratia plantarã este o cauzã frecventã de admitere în spital pentru pacientii cu diabet zaharat. În prezent, la un pacient cu diabet zaharat, riscul amputatiei este mai mare decât cel de a pierde vederea sau de a ajunge în stadiul de insuficientã renalã cronicã. Într-un studiu transversal efectuat de autor (publicat în 2003) s-a constatat o prevalentã a ulceratiilor plantare la pacientii cu diabet zaharat cuprinsã între 3,2% (diabet zaharat tip 1) si 3,8% (diabet zaharat tip 2). Dupã datele din literaturã, mortalitatea pacientilor cu diabet zaharat care au suferit o amputatie este de 13-40% în cursul primului an de la amputatie si creste la 39-80% dupã cinci ani de la amputatie. Patologia "piciorului diabetic" a captat din ce în ce mai mult preocupãrile celor care acordã îngrijiri persoanelor cu diabet. În 1998, a luat fiintã Grupul de lucru pentru piciorul diabetic al Asociatiei Europene pentru Studiul Diabetului, iar în 1999 este publicat Consensul international privind piciorul diabetic, elaborat de un grup de lucru al IDF (International Diabetes Federation), document tradus si publicat în limba românã în 2003. IDF declarã anul 2005 "Anul piciorului diabetic" având ca motto: "Put feet first, prevent amputations". Chiar dacã am situa-o numai în acest context, monografia PICIORUL DIABETIC, realizatã de dl conf. dr. Ioan Andrei Veresiu si colaboratorii, este o lucrare scrisã la timpul potrivit si, cu certitudine, pot adãuga "si de autorul potrivit", cunoscând preocuparea îndelungatã si rodnicã în domeniu a distinsului nostru coleg. Încã de la început se precizeazã cã sintagma "picior diabetic" nu defineste un diagnostic propriu-zis, ci, mai de grabã, un concept menit sã atragã atentia asupra unei abordãri integrate a cauzelor si managementului uneia dintre complicatiile cele mai frecvente, costisitoare si invalidante ale diabetului zaharat: amputatiile membrelor inferioare. (...)
(O abordare integralã a piciorului diabetic - Prof. dr. Radu LICHIARDOPOL, Clinica de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice I, Institutul "N. C. Paulescu", Bucuresti )
(O abordare integralã a piciorului diabetic - Prof. dr. Radu LICHIARDOPOL, Clinica de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice I, Institutul "N. C. Paulescu", Bucuresti )
un amputat la olimpiada de atletism

Curtea de Arbitraj pentru Sport i-a dat dreptate lui Oscar Pistorius, un sportiv sud-african, care va putea concura la Jocurile Olimpice desi are ambele picioare amputate. S-a nascut fara ambele peronee, iar in copilarie medicii i-au amputat picioarele de la genunchi. El poarta niste proteze speciale, a castigat in 2004 aurul la proba de 200 de metri si bronz la proba de 100 de metri la Jocurile Paraolimpice de la Atena.
"Blade Runner" trebuie sa treaca mai intai de calificari pentru a ajunge la Jocurile Olimpice. In urma unor teste minutioase, s-a evidentiat faptul ca Pistorius poate alerga cu acele proteze la fel de bine ca un sportiv care nu are nici o dizabilitate fizica.
Semne si simptome osteoarticulare - Membrul fantoma
Membrul fantoma reprezinta o forma particulara a tulburarilor de sensibilitate la amputati si consta in falsa perceptie a segmentelor corporale care lipsesc. In aceste impresii complementare ale amputatiilor, fantoma se manifesta ca o prelungire a bontului, fie la locul ocupat de membrul amputat, fie ca sufera unele deplasari. Oricum, fantoma urmeaza miscarile bontului, ca si cum segmentul lipsa ar continua sa existe. Uneori, invalizii afirma chiar ca pot executa anumite miscari voluntare cu ea. Alteori, ei acuza la nivelul segmentelor lipsa dureri importante si rebele la orice tratament.
Mecanismul fiziopatologic al acestei senzatii particulare a fost studiat de multi autori, incepand cu Queniot, Charcot, Lhermitte si continuand cu Leriche, Sliosberg, Cronholm, Kiliarovschi, Bogoslavski, Kilenov, Askundov si Klikov. La noi in tara, problema a fost studiata de Grigorescu, Baciu si Popescu. Dupa studiul acestora din urma, 94% dintre invalizi au prezentat sau mai continuau sa prezinte senzie de membru fantoma (89% la membrul inferior si 99% la membrul superior). Senzatia de membru fantoma a aparut numai la invalizii amputati peste varsta de 9 ani; in 85% din cazuri, imediat dupa interventia chirurgicala, in 14% in primele 3 luni, si in 1% intre a 3-a si a 6-a luna.
Formele de manifestare sunt total deosebite la membrul superior fata de cel inferior. Cea mai frecventa forma de manifestare a membrului fantoma la invalizii cu lipsa membrelor inferioare este aceea a senzatiei de miscari involuntare si furnicaturi in degete (in special in haluce), in calcai si la nivelul boltii externe. Senzatia de fantoma este cu atat mai complexa, cu cat nivelul amputatiei este mai jos. Durerea apare numai in 30% din cazuri. Formele de manifestare ale membrului fantoma la invalizii cu lipsa membrelor superioare sunt mult mai variate. Invalizii isi simt degetele permanent in semiflexie, uneori cu unghiile infipte in carne; unii afirma ca degetele sunt fixe, altii ca pot executa anumite miscari voluntare cu degetele lipsa.
S-a afirmat ca membrul fantoma ar avea origine pur psihica, centrala, intrind deci in cadrul nevrozelor de obsesie, sau una pur periferica, prin cauze locale, cum ar fi iritarea filetelor senzitive prinse in cicatricea bontului. Fantoma nu poate fi insa o creatie pur cerebrala si dovezi categorice arata contributia factorilor periferici (neuroglioamele, existenta cicatricelor retractile, forma conica a bonturilor, prezenta osteofitelor si keratozelor) in fiziopatogenia ei. Fantoma nu poate fi insa nici o creatie pur periferica si ea nu s-ar produce daca nu ar exista imprimata in creier "imaginea corporala de sine". Aceasta imagine este in ultima analiza rezultatul, urma care ramane impregnata in scoarta prin activitatea reflexelor conditionate. Localizarea proceselor nervoase in diferite straturi ale scoartei, stabilizarea raporturilor dintre structura portiunilor superioare ale sistemului nervos central si functiile lor, toate acestea se integreaza in cunoscutul principiu pavlovist al "raportarii dinamicii la structura". Impregnarea corticala a imaginii de sine se realizeaza numai un timp oarecare. De aceea, invalizii care au fost amputati sub varsta de 9 ani nu cunosc senzatia de membru fantoma, desi prezinta toate conditiile periferice necesare producerii ei.
Bibliografie: "Semiologia clinica a aparatului locomotor" - Conf. dr. docent Clement C. Baciu
Mecanismul fiziopatologic al acestei senzatii particulare a fost studiat de multi autori, incepand cu Queniot, Charcot, Lhermitte si continuand cu Leriche, Sliosberg, Cronholm, Kiliarovschi, Bogoslavski, Kilenov, Askundov si Klikov. La noi in tara, problema a fost studiata de Grigorescu, Baciu si Popescu. Dupa studiul acestora din urma, 94% dintre invalizi au prezentat sau mai continuau sa prezinte senzie de membru fantoma (89% la membrul inferior si 99% la membrul superior). Senzatia de membru fantoma a aparut numai la invalizii amputati peste varsta de 9 ani; in 85% din cazuri, imediat dupa interventia chirurgicala, in 14% in primele 3 luni, si in 1% intre a 3-a si a 6-a luna.
Formele de manifestare sunt total deosebite la membrul superior fata de cel inferior. Cea mai frecventa forma de manifestare a membrului fantoma la invalizii cu lipsa membrelor inferioare este aceea a senzatiei de miscari involuntare si furnicaturi in degete (in special in haluce), in calcai si la nivelul boltii externe. Senzatia de fantoma este cu atat mai complexa, cu cat nivelul amputatiei este mai jos. Durerea apare numai in 30% din cazuri. Formele de manifestare ale membrului fantoma la invalizii cu lipsa membrelor superioare sunt mult mai variate. Invalizii isi simt degetele permanent in semiflexie, uneori cu unghiile infipte in carne; unii afirma ca degetele sunt fixe, altii ca pot executa anumite miscari voluntare cu degetele lipsa.
S-a afirmat ca membrul fantoma ar avea origine pur psihica, centrala, intrind deci in cadrul nevrozelor de obsesie, sau una pur periferica, prin cauze locale, cum ar fi iritarea filetelor senzitive prinse in cicatricea bontului. Fantoma nu poate fi insa o creatie pur cerebrala si dovezi categorice arata contributia factorilor periferici (neuroglioamele, existenta cicatricelor retractile, forma conica a bonturilor, prezenta osteofitelor si keratozelor) in fiziopatogenia ei. Fantoma nu poate fi insa nici o creatie pur periferica si ea nu s-ar produce daca nu ar exista imprimata in creier "imaginea corporala de sine". Aceasta imagine este in ultima analiza rezultatul, urma care ramane impregnata in scoarta prin activitatea reflexelor conditionate. Localizarea proceselor nervoase in diferite straturi ale scoartei, stabilizarea raporturilor dintre structura portiunilor superioare ale sistemului nervos central si functiile lor, toate acestea se integreaza in cunoscutul principiu pavlovist al "raportarii dinamicii la structura". Impregnarea corticala a imaginii de sine se realizeaza numai un timp oarecare. De aceea, invalizii care au fost amputati sub varsta de 9 ani nu cunosc senzatia de membru fantoma, desi prezinta toate conditiile periferice necesare producerii ei.
Bibliografie: "Semiologia clinica a aparatului locomotor" - Conf. dr. docent Clement C. Baciu
Atentie la leziunile ulceroase!
Diabeticii si pacientii cu insuficienta venoasa (varice) prezinta cel mai ridicat risc de aparitie a leziunilor ulceroase la nivelul gambei sau a piciorului. Aspectul acestor leziuni este acela de crater supurativ, cu marginile usor ridicate. Complicatiile cele mai frecvente sint infectiile si necroza (gangrena), care pot duce la amputarea piciorului afectat sau chiar pune in pericol viata pacientului.
Cunoasterea de catre pacienti a riscurilor la care se expun si respectarea tratamentului ii poate feri de complicatii. Pentru a afla mai multe informatii puteti apela numerele de telefon 0740/120.905 sau 021/224.3694, de luni pina vineri, intre orele 8.30 – 17.30, pina pe 31 iulie. Un medic va va oferi raspunsuri, indrumindu-va catre cel mai apropiat cabinet de specialitate.
“In Romania sint circa 480.000 de pacienti diabetici, dintre care 5-–6 la suta au avut sau au leziuni la nivelul piciorului, precizeaza dl. conf. dr. Ioan Andrei Veresiu, de la Centrul Clinic de Diabet din Cluj Napoca. Cea mai grava consecinta a netratarii corecte a acestor leziuni este amputarea piciorului, avind in vedere ca riscul pentru diabetici este de 15 ori mai mare decit pentru nondiabetici”. De exemplu, un pacient cu diabet isi cumpara o pereche de pantofi noi, iar seara observa o inrosire a degetului mare, careia, in lipsa durerii, nu ii da importanta. Era un semn al deteriorarii tesutului din cauza diabetului si peste citeva saptamini s-a ajuns la amputarea degetului. Sfatul prof. dr. C. Ionescu-Tirgoviste, de la Institutul de diabet, nutritie si boli metabolice Prof. Dr. “Nicolae Paulescu” Bucuresti este ca “la aparitia celei mai mici leziuni la picior, chiar dupa taierea unei unghii, diabeticii sa se prezinte la medic fiindca, aminind consultul, leziunea ataca tesutul osos si se ajunge la amputarea piciorului”. Termenul de "picior diabetic" reuneste cauzele majore care produc leziuni ale picioarelor, precum neuropatia si arteriopatia sau alte infectii.
Studiile epidemiologice europene arata ca frecventa in populatie a ulcerelor venoase deschise este de circa 0,3 la suta. Cei mai importanti factori de risc sint: virsta (media 72 de ani), mostenirea genetica (pacientii au o istorie familiala pozitiva de 2 ori mai mare decit cei fara vene varicoase), sexul (femeile au o prevalenta de circa 3 ori mai mare ca barbatii), sarcini multiple, timpul de munca si sedentarismul, obezitatea, fumatul.
Asa cum afirma dl. conf. dr. Calin Giurcaneanu, de la Spitalul Clinic Colentina, “cea mai frecventa cauza (80 -– 90 la suta) a aparitiei ulcerului de gamba o constituie insuficienta venoasa cronica. In ce priveste tratamentul ulcerului varicos, el este, in esenta, local. Se folosesc cicatrizante de tip hemodializate deproteinizate (de exemplu, Actovegin) care favorizeaza patrunderea glucozei intracelular, stimuleaza utilizarea oxigenului de catre tesuturi, combate hipoxia tisulara avind actiune la nivel molecular, independenta de organ”.
Cunoasterea de catre pacienti a riscurilor la care se expun si respectarea tratamentului ii poate feri de complicatii. Pentru a afla mai multe informatii puteti apela numerele de telefon 0740/120.905 sau 021/224.3694, de luni pina vineri, intre orele 8.30 – 17.30, pina pe 31 iulie. Un medic va va oferi raspunsuri, indrumindu-va catre cel mai apropiat cabinet de specialitate.
“In Romania sint circa 480.000 de pacienti diabetici, dintre care 5-–6 la suta au avut sau au leziuni la nivelul piciorului, precizeaza dl. conf. dr. Ioan Andrei Veresiu, de la Centrul Clinic de Diabet din Cluj Napoca. Cea mai grava consecinta a netratarii corecte a acestor leziuni este amputarea piciorului, avind in vedere ca riscul pentru diabetici este de 15 ori mai mare decit pentru nondiabetici”. De exemplu, un pacient cu diabet isi cumpara o pereche de pantofi noi, iar seara observa o inrosire a degetului mare, careia, in lipsa durerii, nu ii da importanta. Era un semn al deteriorarii tesutului din cauza diabetului si peste citeva saptamini s-a ajuns la amputarea degetului. Sfatul prof. dr. C. Ionescu-Tirgoviste, de la Institutul de diabet, nutritie si boli metabolice Prof. Dr. “Nicolae Paulescu” Bucuresti este ca “la aparitia celei mai mici leziuni la picior, chiar dupa taierea unei unghii, diabeticii sa se prezinte la medic fiindca, aminind consultul, leziunea ataca tesutul osos si se ajunge la amputarea piciorului”. Termenul de "picior diabetic" reuneste cauzele majore care produc leziuni ale picioarelor, precum neuropatia si arteriopatia sau alte infectii.
Studiile epidemiologice europene arata ca frecventa in populatie a ulcerelor venoase deschise este de circa 0,3 la suta. Cei mai importanti factori de risc sint: virsta (media 72 de ani), mostenirea genetica (pacientii au o istorie familiala pozitiva de 2 ori mai mare decit cei fara vene varicoase), sexul (femeile au o prevalenta de circa 3 ori mai mare ca barbatii), sarcini multiple, timpul de munca si sedentarismul, obezitatea, fumatul.
Asa cum afirma dl. conf. dr. Calin Giurcaneanu, de la Spitalul Clinic Colentina, “cea mai frecventa cauza (80 -– 90 la suta) a aparitiei ulcerului de gamba o constituie insuficienta venoasa cronica. In ce priveste tratamentul ulcerului varicos, el este, in esenta, local. Se folosesc cicatrizante de tip hemodializate deproteinizate (de exemplu, Actovegin) care favorizeaza patrunderea glucozei intracelular, stimuleaza utilizarea oxigenului de catre tesuturi, combate hipoxia tisulara avind actiune la nivel molecular, independenta de organ”.
vineri, 17 octombrie 2008
POEZII DIN LICEU :))
Oare?
poezie [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de matei toni [agapephoenix ]
2001-11-21 | |
Noapte, sublim - nu?
Apar eu - apari şi tu...
Cu ce ne putem asemăna, altceva decât
Doi luceferi printre mii de alţi luceferi.
În acest sâmbure de noapte, noapte de foc
Noi doi, veşnicia dragostei noastre am înscris.
În aceste nopţi, arzător de friguroase,renaşte iubirea.
Rotocoale de nori ne umplu văzduhul visători
Pereţii timpului, uşor, uşor se suprapun.
Din cioburi de viaţă se iveşte marele albastru.
Ploaia, înveşmântată ca o ninsoare de stele
Luminează verdele talisman al pădurii,
Risipeşte trecutul în ţăndări de viitor
Luminând din nou bolta nopţilor de vară,
Aici apar şi sufletele noastre, mici, mici...
Rătăcesc în mireasma naturii;
Natura, martora iubirii noastre înflăcărate.
Dragostea noastră ar putea să ardă până şi focul.
Până şi focul? Curajos gând... Dragostea noastră?
OARE?
poezie [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de matei toni [agapephoenix ]
2001-11-21 | |
Noapte, sublim - nu?
Apar eu - apari şi tu...
Cu ce ne putem asemăna, altceva decât
Doi luceferi printre mii de alţi luceferi.
În acest sâmbure de noapte, noapte de foc
Noi doi, veşnicia dragostei noastre am înscris.
În aceste nopţi, arzător de friguroase,renaşte iubirea.
Rotocoale de nori ne umplu văzduhul visători
Pereţii timpului, uşor, uşor se suprapun.
Din cioburi de viaţă se iveşte marele albastru.
Ploaia, înveşmântată ca o ninsoare de stele
Luminează verdele talisman al pădurii,
Risipeşte trecutul în ţăndări de viitor
Luminând din nou bolta nopţilor de vară,
Aici apar şi sufletele noastre, mici, mici...
Rătăcesc în mireasma naturii;
Natura, martora iubirii noastre înflăcărate.
Dragostea noastră ar putea să ardă până şi focul.
Până şi focul? Curajos gând... Dragostea noastră?
OARE?
POEZII DIN LICEU :))
Relatare (cenzurat)
poezie [ ]
dupa LAURA MARA
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de matei toni [agapephoenix ]
2001-11-19 | |
mai multe poezii click aici
Relatez că între mine şi
răposata mea iubită, a fost..
tot ce a trebuit sa fie;
sentimente care acum sunt regretate,cadouri stupide şi... mai există câteodată lipsa unul
de celălalt la fel ca o lipsă de...
decor din care a mai rămas...
doar amintirea.
poezie [ ]
dupa LAURA MARA
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de matei toni [agapephoenix ]
2001-11-19 | |
mai multe poezii click aici
Relatez că între mine şi
răposata mea iubită, a fost..
tot ce a trebuit sa fie;
sentimente care acum sunt regretate,cadouri stupide şi... mai există câteodată lipsa unul
de celălalt la fel ca o lipsă de...
decor din care a mai rămas...
doar amintirea.
www.olteniteanul.ro
Dr. Raed Arafat, subsecretar de stat in Ministerul Sanatatii Publice, intr-o recenta declaratie ne informeaza despre situatia din sistemul sanitar romanesc unde medicii se folosesc atat de sptitalele publice cat si de clinicile private pentru a-si desfasura activitatea. Strategia de resurse umane a Ministerului va trebui sa fie gata pana la sfarsitul lunii noiembrie, strategie care va stabili si daca medicii vor putea lucra in paralel sau vor trebui sa aleaga intre cele doua tipuri de institutii. Potrivit lui Arafat, cel mai probabil medicii vor fi pusi sa aleaga intre cele doua joburi.
Ministrul Sanatatii, dl. Eugen Nicolaescu, a declarat ca punctul de plecare in elaborarea strategiei il constituie reclamatiile inaintate de catre colegii medicilor si mai putin de la pacienti: “Medicii isi parasc colegii fie ca stau degeaba, fie ca se duc in timpul programului sa lucreze la privat.”
Acum se practica un sistem mixt: medicii lucreaza la stat, isi iau ciubucuri si spagi la greu, unii iti conditioneaza actul medical de primirea acestor “atentii”, altii incep niste investigatii in spital, chiar si unele tratamente, iar apoi esti chemat la cabinete particulare sau clinici private pentru a cotiza si acolo. Este drept, la clinicile private poate exista aparatura inexistenta in spitalele de stat, dar de cele mai multe ori esti chemat la simple analize si/sau investigatii ce pot fi efectuate la alte cabinete in afara de cele indicate la un pret mult redus in conditii similare de calitate. In spitalele de stat, in special in cele din marile orase, exista destula aparatura buna. Medicii sunt foarte multumiti, folosesc aparatura statului iar ei primesc “foloasele”. Cred ca medicii prefera acest sistem mixt deoarece le permite sa-si scoata banii primiti prin spitalele de stat la suprafata, declarand ca i-au primit la cabinetele particulare. As adauga si oboseala ce se acumuleaza in munca medicilor care dupa ce au terminat garzile in spitalele de stat pleaca la privat ca sa-si continue munca, deci calitatea serviciilor medicale catre pacienti are serios de suferit!
Daca s-ar practica un sistem distinct intre public si privat, atunci medicii vor fi obligati sa-si aleaga: ori medic la stat sau la clinici/cabinete private. In sistem privat, medicii vor fi avantajati de salarii mai mari, de aparatura noua si performanta, de spatii adecvate pentru desfasurarea activitatilor, de un mediu propice desfasurarii activitatii medicale. Principalele dezavantaje vor fi lipsa de pacienti, deoarece serviciile medicale sunt scumpe si foarte putini isi vor permite un serviciu complet la o clinica particulara. Aici putem discuta si de redusa raspandire a asigurarilor medicale private; putem adauga si lipsa “atentiilor”, deoarece pacientul plateste la casierie sau la receptie, nu mai plateste medicului. Multi veti spune ca pacientul e avantajat la privat ca i se respecta ora la care este programat, insa, deocamdata e la fel de multa dezordine ca si la stat. Poate singurul avantaj este acela ca personalul isi va trata pacientii cu mai mult respect decat in spitalele de stat.
In sistemul de stat, vor ramane cei cu grade universitare si cei mai tineri, rezidentii. Pe termen mediu si lung, daca nu se raspandesc asigurarile medicale private, tot spitalele de stat vor fi preferate de catre medici.
O alta problema ar fi diferentierea platilor intre medici dupa performante, dupa numarul de pacienti tratati sau dupa numarul de cazuri medicale rezolvate favorabil. Si aici trebuie sa fie o delimitare clara intre medicii muncitori, dar fara a-i supra-aglomera si intre medicii alungatori de pacienti, pentru care leafa e singurul beneficiu si scop.
Cred ca sunteti de acord cu mine ca exista destui medici de nota 10, care isi fac timp sa-si vada pacientii, le ofera consulatii de calitate, tratamente de calitate, iti raspund la telefon cand ai probleme si nu iti conditioneaza actul medical de prezenta unui anumit pliculet sau de continutul acestuia. La fel, sunt medici fara talent, medici nesimtiti sau spagari!
Ministrul Sanatatii, dl. Eugen Nicolaescu, a declarat ca punctul de plecare in elaborarea strategiei il constituie reclamatiile inaintate de catre colegii medicilor si mai putin de la pacienti: “Medicii isi parasc colegii fie ca stau degeaba, fie ca se duc in timpul programului sa lucreze la privat.”
Acum se practica un sistem mixt: medicii lucreaza la stat, isi iau ciubucuri si spagi la greu, unii iti conditioneaza actul medical de primirea acestor “atentii”, altii incep niste investigatii in spital, chiar si unele tratamente, iar apoi esti chemat la cabinete particulare sau clinici private pentru a cotiza si acolo. Este drept, la clinicile private poate exista aparatura inexistenta in spitalele de stat, dar de cele mai multe ori esti chemat la simple analize si/sau investigatii ce pot fi efectuate la alte cabinete in afara de cele indicate la un pret mult redus in conditii similare de calitate. In spitalele de stat, in special in cele din marile orase, exista destula aparatura buna. Medicii sunt foarte multumiti, folosesc aparatura statului iar ei primesc “foloasele”. Cred ca medicii prefera acest sistem mixt deoarece le permite sa-si scoata banii primiti prin spitalele de stat la suprafata, declarand ca i-au primit la cabinetele particulare. As adauga si oboseala ce se acumuleaza in munca medicilor care dupa ce au terminat garzile in spitalele de stat pleaca la privat ca sa-si continue munca, deci calitatea serviciilor medicale catre pacienti are serios de suferit!
Daca s-ar practica un sistem distinct intre public si privat, atunci medicii vor fi obligati sa-si aleaga: ori medic la stat sau la clinici/cabinete private. In sistem privat, medicii vor fi avantajati de salarii mai mari, de aparatura noua si performanta, de spatii adecvate pentru desfasurarea activitatilor, de un mediu propice desfasurarii activitatii medicale. Principalele dezavantaje vor fi lipsa de pacienti, deoarece serviciile medicale sunt scumpe si foarte putini isi vor permite un serviciu complet la o clinica particulara. Aici putem discuta si de redusa raspandire a asigurarilor medicale private; putem adauga si lipsa “atentiilor”, deoarece pacientul plateste la casierie sau la receptie, nu mai plateste medicului. Multi veti spune ca pacientul e avantajat la privat ca i se respecta ora la care este programat, insa, deocamdata e la fel de multa dezordine ca si la stat. Poate singurul avantaj este acela ca personalul isi va trata pacientii cu mai mult respect decat in spitalele de stat.
In sistemul de stat, vor ramane cei cu grade universitare si cei mai tineri, rezidentii. Pe termen mediu si lung, daca nu se raspandesc asigurarile medicale private, tot spitalele de stat vor fi preferate de catre medici.
O alta problema ar fi diferentierea platilor intre medici dupa performante, dupa numarul de pacienti tratati sau dupa numarul de cazuri medicale rezolvate favorabil. Si aici trebuie sa fie o delimitare clara intre medicii muncitori, dar fara a-i supra-aglomera si intre medicii alungatori de pacienti, pentru care leafa e singurul beneficiu si scop.
Cred ca sunteti de acord cu mine ca exista destui medici de nota 10, care isi fac timp sa-si vada pacientii, le ofera consulatii de calitate, tratamente de calitate, iti raspund la telefon cand ai probleme si nu iti conditioneaza actul medical de prezenta unui anumit pliculet sau de continutul acestuia. La fel, sunt medici fara talent, medici nesimtiti sau spagari!
miercuri, 15 octombrie 2008
postare de pe blogul lui mihai morar
De ce am ales ZU?
Postat in Sapte Seri de Mihai Morar pe 16 September 2008, la ora 11:33 am
Pentru ca s-a terminat era radiourilor care-si imprumutau numele din urmatoarele zone: buze, continente, ”varsta ascultatorilor nostri”, stari pozitive, Che Guevara. Iertati-ma, dar botezul unui radio nu-i un joc cu Tari, Orase, Munti, Ape…Banuiesc ca nici Yang si Filo nu jucau T.O.M.A.N.A.P cand si-au numit jucaria Yahoo! Nici Page si Brin nu s-au sfiit de conventii cand i-au zis masinariei lor Google.
ZU nu-i nici prescurtarea de la Zona Urbana, nu vine de la ‘’zurliu’’ si nu-i nici macar Zuzu la juma’ de litru. ZU e neterminat pentru ca nu vrem sa dam totul de-a gata, un brand la cheie, il lasam pe fiecare dintre ascultatori sa si-l construiasca singur, sa-l personalizeze dupa nevoile intime.
Tocmai pentru ca ZU nu-i previzibil, am putut sa mazgalim intrebarea ‘’Who is ZU?’’ pe pancarte plimbate prin oras, pe cearsafuri intinse pe balcoanele din marile intersectii…iar altii au preluat-o viral si au desenat-o pe zidurile triste ale orasului in forma de street art, sau cu frisca, pe trupurile incandescente ale iubitelor.
ZU nu e radio, desi il vei putea asculta din 29 septembrie pe 89 FM, in Bucuresti. ZU e vibratia strazii. Sprijina-te intr-o joi dimineata, pe la noua, de o coloana de la Romana. Il vei auzi. Diesel, injectie, claxon, sirena, scut de protectie lovind bordura, pornit de pe loc cu a doua, scartait de roti, frana violenta pe galben, sunetul de deschidere al Windows-ului, buzz-ul de pe mess, caraitul espressorului cand macina boabele, scrasnitul pietrei cand aprinde flacara brichetei, bazaitul scurt si ferm al copiatorului, ‘’Ce, ba, ti-a luat ma-ta bulevard!?’’, ‘’Honey, mi-am luat Hermes, ca Vuitton au toate!’’, ‘’Atentie, se-nchid usile!’’…
Let’s do the ZU! Viata e un ‘’perpetuum-zbarnaie’’.
Postat in Sapte Seri de Mihai Morar pe 16 September 2008, la ora 11:33 am
Pentru ca s-a terminat era radiourilor care-si imprumutau numele din urmatoarele zone: buze, continente, ”varsta ascultatorilor nostri”, stari pozitive, Che Guevara. Iertati-ma, dar botezul unui radio nu-i un joc cu Tari, Orase, Munti, Ape…Banuiesc ca nici Yang si Filo nu jucau T.O.M.A.N.A.P cand si-au numit jucaria Yahoo! Nici Page si Brin nu s-au sfiit de conventii cand i-au zis masinariei lor Google.
ZU nu-i nici prescurtarea de la Zona Urbana, nu vine de la ‘’zurliu’’ si nu-i nici macar Zuzu la juma’ de litru. ZU e neterminat pentru ca nu vrem sa dam totul de-a gata, un brand la cheie, il lasam pe fiecare dintre ascultatori sa si-l construiasca singur, sa-l personalizeze dupa nevoile intime.
Tocmai pentru ca ZU nu-i previzibil, am putut sa mazgalim intrebarea ‘’Who is ZU?’’ pe pancarte plimbate prin oras, pe cearsafuri intinse pe balcoanele din marile intersectii…iar altii au preluat-o viral si au desenat-o pe zidurile triste ale orasului in forma de street art, sau cu frisca, pe trupurile incandescente ale iubitelor.
ZU nu e radio, desi il vei putea asculta din 29 septembrie pe 89 FM, in Bucuresti. ZU e vibratia strazii. Sprijina-te intr-o joi dimineata, pe la noua, de o coloana de la Romana. Il vei auzi. Diesel, injectie, claxon, sirena, scut de protectie lovind bordura, pornit de pe loc cu a doua, scartait de roti, frana violenta pe galben, sunetul de deschidere al Windows-ului, buzz-ul de pe mess, caraitul espressorului cand macina boabele, scrasnitul pietrei cand aprinde flacara brichetei, bazaitul scurt si ferm al copiatorului, ‘’Ce, ba, ti-a luat ma-ta bulevard!?’’, ‘’Honey, mi-am luat Hermes, ca Vuitton au toate!’’, ‘’Atentie, se-nchid usile!’’…
Let’s do the ZU! Viata e un ‘’perpetuum-zbarnaie’’.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)